Interferența electorală în România

Apărarea democrației în era digitală: concluzii ale mesei rotunde de la București privind interferența în alegeri

În data de 25 aprilie 2025, Global-Focus Centre, Open Information Partnership  și Fundația Friedrich Naumann au organizat o masă rotundă la nivel înalt la București pentru a aborda una dintre cele mai presante provocări cu care se confruntă democrațiile europene în prezent: cum să contracareze interferența externă în alegeri.Organizată la Ministerul Afacerilor Externe, această reuniune cu ușile închise a reunit 48 de participanți distinși, printre care șase ambasadori, un secretar de stat, diplomați, experți și reprezentanți ai societății civile din întreaga Europă, pentru a examina peisajul în continuă evoluție al amenințărilor la adresa democrației și strategiile de reziliență.

Momentul organizării mesei rotunde a fost deosebit de important, având loc cu doar o săptămână înainte de alegerile prezidențiale din România din mai 2025 și în urma deciziei fără precedent a României de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 din cauza îngrijorărilor legate de interferența străină. Evenimentul a servit ca un avertisment clar că manipularea alegerilor este o realitate actuală care a perturbat deja procesele democratice în inima Europei.

Evoluția naturii amenințărilor democratice

Discuțiile au dezvăluit că interferența în alegeri a evoluat de la atacuri externe la provocări hibride profund internalizate, care exploatează vulnerabilitățile interne. Participanții au subliniat că amenințarea nu provine doar de la actori străini care acționează în afara frontierelor naționale, ci și din modul în care aceste influențe provin și sunt înrădăcinate în societăți, sisteme politice și instituții democratice.

Campaniile de interferență au evoluat în operațiuni transfrontaliere complexe, care combină atacuri cibernetice, dezinformare și manipulare economică. Rusia și China sunt principalii autori, exercitând o influență „anonimă” prin intermediul unor instrumente sofisticate, precum rețelele de publicitate native (de exemplu, MGID și GEOZO), micro-țintirea și agenții proxy. Eforturile antidemocratice ale Rusiei se aliniază acum și mișcărilor și ideologiilor precum MAGA, consolidând astfel influența Moscovei.

În Moldova și Georgia, interferența străină se prezintă adesea sub forma unor mișcări locale, ceea ce face dificilă luarea de contramăsuri. În Armenia, grupurile pro-Kremlin promovează ideea că influența occidentală amenință suveranitatea și că democrația occidentală este incompatibilă cu identitatea armeană. Acestea pledează pentru o formă de democrație care să se alinieze "tradițiilor naționale".

Poate cel mai îngrijorător aspect a fost identificarea factorilor interni care amplifică interferența străină. Printre aceștia se numără persoane denumite de participanți „idioți utili”, care difuzează fără să știe propaganda străină; elite politice care obstrucționează reformele instituționale în interes personal; și actori politici falși finanțați de puteri străine ostile pentru a genera confuzie și a submina alternativele democratice legitime. Masa rotundă a evidențiat modul în care extremismul a exploatat cinic principiile libertății de exprimare pentru a răspândi narațiuni false, în special în România, unde acest fenomen s-a intensificat semnificativ de la începutul pandemiei.

Studii de caz privind vulnerabilitatea și reziliența

Masa rotundă a examinat o serie de experiențe naționale care au ilustrat atât natura universală a acestor amenințări, cât și diferitele răspunsuri la acestea în întreaga Europă. Moldova a fost prezentată ca un stat aflat în prima linie a războiului hibrid global, care include campanii de dezinformare, contrabandă cu numerar, cumpărarea de voturi și campanii coordonate de denigrare care vizează populațiile vulnerabile din punct de vedere economic și marginalizate. Retragerea sprijinului USAID a făcut ca asistența externă să devină și mai importantă pentru această democrație tânără.

Experiența Franței a arătat că chiar și democrațiile bine consolidate pot fi luate prin surprindere, așa cum s-a văzut în timpul scurgerilor de informații din 2017 privind Macron și protestele Vestelor Galbene. Ca răspuns, Franța a creat Viginum, un organism instituțional dedicat combaterii dezinformării, și a adoptat o „strategie de atribuire” care numește și denunță influențatorii străini. Cu toate acestea, chiar și Franța se luptă să găsească echilibrul corect între contramăsuri și păstrarea libertății de exprimare.

Țările baltice au dat dovadă de o reziliență relativă, grație nivelului ridicat de încredere în instituții, programelor ample de educație media și abordărilor educaționale inovatoare, precum gamificarea prin intermediul platformelor precum Minecraft. Experiența lor sugerează că investițiile pe termen lung în educația civică și în dezvoltarea spiritului critic pot oferi o protecție semnificativă împotriva tentativelor de manipulare.

Răspunsuri strategice și recomandări

Participanții la masa rotundă au subliniat necesitatea unui cadru cuprinzător pentru consolidarea rezilienței democratice, care să pună accentul pe abordări durabile și multisectoriale. Educația și alfabetizarea mediatică au fost identificate ca piloni fundamentali, dar participanții au subliniat că reziliența nu poate fi obținută prin simple exerciții de demitizare. Mai degrabă, este nevoie de o educație civică aprofundată și pe termen lung, care să integreze gândirea critică în toate disciplinele, în loc să o trateze ca pe un subiect izolat. În același timp, consolidarea rezilienței nu este suficientă; întrucât Rusia urmărește în mod evident o strategie elaborată și pe termen lung de transformare a societății, este necesar să se elaboreze și măsuri de răspuns adecvate, care să crească costurile pentru agresori, să le nege capacitatea de a provoca prejudicii, să atribuie responsabilitatea și să aplice sancțiuni proporționale.

A fost pus accentul și pe importanța instrumentelor instituționale pentru detectare și atribuire, recunoscând în același timp limitările actuale ale acestora. Deși țări precum Franța au înregistrat progrese în acest domeniu, aplicarea legii rămâne inconsecventă, iar multe țări nu dispun de structuri instituționale dedicate combaterii dezinformării. De altfel, România nu dispune de un organism unic responsabil sau de o coordonare orizontală clară între multiple instituții publice specializate pentru a face față acestor amenințări, iar legislația este încă vagă și depășită. Comunicarea strategică este, de asemenea, în mare parte deficitară și nu oferă publicului informații autorizate care să contrabalanseze avalanșa de narațiuni manipulative.

O concluzie importantă a mesei rotunde a fost constatarea că guvernele nu pot apăra singure democrația împotriva unor amenințări atât de complexe. „Abordarea globală a societății” recomandată necesită colaborarea între guverne, societatea civilă, mass-media, educatori și sectorul privat. Organizațiile societății civile se bucură adesea de o mai mare încredere din partea publicului, în special în perioadele de criză politică, ceea ce face ca rolul lor în promovarea coeziunii comunitare și a valorilor democratice să fie cu atât mai important.

Concluziile nu au fost pesimiste. Deși amenințarea este imensă, societățile democratice nu pornesc de la zero în eforturile lor de apărare. „Avem instrumente, cunoștințe și, mai presus de toate, oameni – educatori, lideri ai societății civile, jurnaliști și cetățeni – dedicați apărării valorilor democratice”, a observat Oana Popescu Zamfir, directoarea Global/Focus Center. Ea a subliniat că consolidarea rezilienței necesită eforturi pe termen lung pentru a reconstrui coeziunea comunitară și reprezentarea politică în jurul ideilor democratice.

În concluziile lor, participanții au oferit o evaluare sobră, dar în cele din urmă optimistă, a stării actuale a rezilienței democratice. Ei au subliniat că Rusia a dus un război nu doar militar, ci și ideologic împotriva sistemelor democratice. Raimar Wagner a observat că provocările cu care se confruntă astăzi democrațiile europene sunt profund înrădăcinate în societățile, politica și instituțiile lor și a afirmat că „nu ar trebui să discutăm doar despre influența Rusiei în Europa, ci și despre prezența acesteia, examinând amploarea sa în fiecare stat”.

În concluzie, masa rotundă de la București a demonstrat că, deși democrațiile europene se confruntă cu provocări fără precedent din partea unor campanii sofisticate de interferență, acestea dispun de cunoștințele, instrumentele și resursele umane necesare pentru a se apăra în mod eficient. Cheia rezidă în angajamentul susținut, cooperarea internațională și recunoașterea faptului că protejarea democrației necesită un efort de mobilizare care ar trebui să facă parte din actualul impuls de consolidare a apărării europene, precum și participarea activă a întregii societăți, nu doar a guvernelor.