#FEMALEFORWARDINTERNATIONAL
Decizia de a rămâne, puterea de a acționa
ECONOMIE & LUMEA ACADEMICĂ & SOCIETATE CIVILĂ
Expertă în domeniul antreprenoriatului și cadru universitar, doamna Rodica Crudu din Republica Moldova ne vorbește despre provocările de a rămâne în țara natală și de a-și croi drumul într-un mediu dominat de bărbați
Un model grăitor pentru ce înseamnă să faci mai multe lucruri în același timp: Rodica Crudu este conferențiar universitar, expertă în domeniul politicilor economice europene în cadrul unei organizații non-profit, Laboratorul de Inițiative pentru Dezvoltare (LID Moldova), și redactor-șef al publicației „Eastern European Journal of Regional Studies”. „Ne concentrăm pe stimularea dezvoltării economice, prin testarea mai multor strategii de redresare după criza provocată de pandemia de Covid-19, precum și pe implementarea de politici verzi, inclusiv prin introducerea de măsuri de la nivelul UE.”
Până de curând, a ocupat funcția de decan al Facultății de Relații Economice Internaționale din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova. În cadrul programului Jean Monnet, un program de predare în domeniul studiilor privind Uniunea Europeană în instituții de învățământ superior, a fost distinsă ca profesor Jean Monnet. De asemenea, a coordonat mai multe proiecte finanțate de UE în domeniul studiilor privind integrarea europeană..
Rareori se mai întâmplă în zilele noastre ca cineva să folosească termenul „ambițios" într-un sens pozitiv, însă Rodica Crudu alege să îl folosească tocmai în acest sens, semnalând o viziune clară asupra propriilor idei. „Sunt o persoană ambițioasă. Mereu am vrut să urc toate culmile posibile”, spune Rodica Crudu, care trăiește în Chișinău.
Alergând la deal
Predă cursul intitulat „Integrarea și economia europeană” pentru studenții de la nivel de licență, respectiv „Instituțiile și politicile Uniunii Europene” în cadrul programelor de masterat. „Îmi place să lansez dezbateri, să pun unele comportamente sau moduri de gândire sub semnul întrebării și să analizez diferite percepții de la nivelul societății. În cursul acestui proces, nu poți însă să rămâi neutru sau imparțial față de valorile europene – noi le susținem”, afirmă Rodica, adăugând că, din proprie experiență, multă lume împărtășește acest sentiment.
„Tinerii din Moldova sunt mai degrabă pro-europeni. Am impresia că acest lucru este valabil chiar și în rândul studenților vorbitori de limba rusă. Chiar dacă au fost învățați altceva în cercul lor familial, sunt conștienți de avantajele pe care le oferă Occidentul.” Îi place să vadă cum studenții încep să perceapă mai mult decât ceea ce este la suprafață și să poarte discuții
sănătoase. „Mințile lor încep să se deschidă, sunt receptivi la idei noi și îmbrățișează valorile europene."
În 2018, a fost distinsă cu premiul național „Calitatea de Cristal”, pentru promovarea calității în învățământul superior din Republica Moldova. „Aprecierea realizărilor mele de către studenți îmi creează un sentiment de bucurie de netăgăduit, care este mai important decât orice răsplată de ordin financiar.”
Întoarcerea acasă cu tolba plină de exemple pozitive
Experiența acumulată prin bursele obținute de-a lungul anilor, inclusiv în cadrul programului Fulbright, a determinat-o să își regândească strategiile de predare și să se distanțeze de vechile modele la care a fost expusă în studenție. „Decizia de a pleca în Statele Unite nu a fost una ușoară, cu atât mai mult cu cât aveam doi copii de crescut, însă am fost încurajată să fac acest pas.”
Hotărârea ei fermă de a schimba mediul și atmosfera din jurul ei nu s-a limitat la activitatea la catedră. A încurajat facultatea să își întărească prezența pe rețelele de socializare și a pus bazele unor programe de schimb academic pentru studenți și cadre didactice cu universități din străinătate. A sprijinit, de asemenea, înființarea unor spații de lucru și întâlnire bine echipate pentru studenți, după modelul unor inițiative similare de la universități și biblioteci din Occident.
A predat antreprenoriat atât în România, cât și în Republica Moldova, ceea ce i-a permis săfacă comparații între studenții din cele două țări care sunt cât se poate de apropiate din punct de vedere lingvistic și al tradițiilor. „Lucrurile diferă.” Rodica Crudu vede o diferență în materie de intuiție și capacitate de decizie în rândul celor două grupuri. „Imaginați-vă un tort. Studenții moldoveni îl pot admira și mirosi, însă pot doar privi cum alții se înfruptă din tort. Studenții români cunosc gustul și savoarea tortului prea bine. Atunci când tinerii din România sunt în căutarea unei idei de afaceri, se concentrează asupra modului în care fondurile UE ar putea să le fie de folos. Aceste opțiuni nu sunt disponibile în egală măsură pentru moldoveni.”
„Studenții moldoveni sunt încă timizi, nu-și găsesc cuvintele potrivite pentru a-și exprima ideile și se tem de eșec.” Tocmai de aceea preferă să vorbească cu studenții ei în loc să le dea examenele scrise. „Mai au de lucru, printre altele, la capitolul comunicare. La mijloc nu este vorba doar de ceea ce avem în cap, de cunoștințele acumulate, ci și de capacitatea de a
transmite un mesaj. Unele minți strălucite rămân în realitate încuiate. Trebuie să își deschidă aripile și să zboare, să se afirme ca indivizi.”
Vorbind despre aceste chestiuni, se poate recunoaște pe sine în anii tinereții. După plecarea de la sat la oraș, în capitala Republicii Moldova, a avut nevoie de ceva timp să conștientizeze cu adevărat că își dorește mai mult de la viață decât i s-a oferit. „Mi-a luat câțiva ani să mă deschis.”
În prima parte a anului 2021, s-a retras din funcția de decan, având în vedere că poziția în sine îi solicita mult timp, precum și faptul că încă trebuie să te lupți pentru un salariu decent în mediul academic. „Cred însă că lucrurile nu se reduc la poziție sau titlu, ci la elementul uman pe care îl aduci în ecuație.”
Lupta pentru o țară mai bună
De la evenimentele turbulente din Europa de Est din 1989 și de la destrămarea URSS în 1991 încoace, când Republica Moldova a devenit independentă, cetățenii acesteia au părăsit în mod constant țara. Instabilitatea economică pe termen lung a dus la emigrarea a aproape 45% din populația de 3,6 milioane de locuitori. Conform datelor oficiale ale Biroului Național de Statistică, în anul 2019, aproximativ 246.000 de cetățeni moldoveni erau migranți, pendulând între țara de origine și străinătate, dispuși să locuiască temporar în altă parte. Această cifră reprezintă aproximativ 27% din forța de muncă a Republicii Moldova.
Rodica a decis mereu să revină în țară, în ciuda faptului că a avut posibilitatea de a se stabili permanent în străinătate. De-a lungul activității sale profesionale, Rodica Crudu a participat la numeroase vizite de studiu și stagii profesionale în diverse țări europene (Marea Britanie, Spania, Belgia, Germania, Lituania, România etc.) și a beneficiat, de asemenea, de o bursă Fulbright la Washington, DC.
„Întotdeauna mi-a fost dor de Moldova”, mărturisește Rodica, însă este de înțeles că există motive mai profunde pentru acest lucru. „Cred că are de-a face cu istoricul meu familial, cu felul în care am fost crescută, și anume cu credința că putem să ducem o viață mai bună acasă și că fiecare dintre noi ar trebui să-și aducă contribuția în acest sens. Nici nu-mi mai aduc aminte de câte ori am fost întrebată de ce am rămas în Moldova: „Îți pierzi timpul!”, își amintește cu un zâmbet dulce-amar. Fiica cea mare studiază în Marea Britanie, iar cea mică își dorește să-i urmeze exemplul, astfel că Rodica Crudu nu este convinsă că a reușit să le transmită această filosofie de viață și fiicelor sale.
Doamna Crudu a fost necontenit optimistă în ceea ce privește viitorul țării sale încă de la sfârșitul anului 2020, când Maia Sandu, din partea Partidului pro-european Acțiune și Solidaritate, a devenit prima femeie președinte a Republicii Moldova..
În ceea ce privește propria experiență ca femeie în mediul universitar, Rodica Crudu relatează despre dificultățile cu care s-a confruntat, în special din perspectiva faptului că e dificil să exiști într-un spațiu în care ești constant conștient de limitele propriilor posibilități. „Au existat unele momente în viață în care m-am întrebat de ce m-am născut femeie. Mereu am avut impresia că bărbaților le este mai ușor în viață”, spune ea într-un ton mai sumbru. „Mereu am avut impresia că, în mediul academic, bărbații sunt promovați mai ușor, în timp ce femeile se presupune că ar trebui să muncească mai mult.”
Încearcă să-și prezinte povestea de viață drept un exemplu pentru cele două fiice. „Le spun că dacă sunt perseverente în eforturile lor, dacă muncesc cu sârguință, atunci mereu vor culege roadele muncii lor, însă munca nu ar trebui să eclipseze fericirea. În cele din urmă, totul se rezumă la fericire și autonomie. Dacă găsești echilibrul potrivit, devine cu timpul tot mai ușor.”
