Romania

România – Ucraina: un nou parteneriat strategic la Flancul Estic al Europei

În data de 12 martie 2026, președinții Nicușor Dan și Volodymyr Zelenskyi au semnat un acord de parteneriat strategic între România și Ucraina, care vizează aprofundarea relațiilor comerciale, precum și consolidarea cooperării regionale și militare. România susține oficial aderarea Ucrainei la NATO și la UE. Încă din 2022, când Rusia a invadat Ucraina, Kievul a privit România drept unul dintre partenerii săi de bază, alături de Polonia și statele balticeÎn timp ce relațiile româno-ucrainene au fost în trecut afectate de dispute teritoriale,  lingvistice, culturale și juridice ale românilor din Ucraina, cei doi șefi de stat se află astăzi la cel mai înalt nivel al colaborării. bilaterale. Deși Ucraina rămâne un subiect sensibil pentru o parte a opiniei publice române – în special în cercurile suveraniste – relațiile dintre cele două țări nu au fost niciodată mai bune ca astăzi. În această scurtă analiză vom examina mai îndeaproape aspectele acestui parteneriat menite să consolideze relațiile dintre Kiev și București: logistica, infrastructura, industria de apărare și drepturile minorităților. Însă, mai întâi, merită să aruncăm o privire asupra cooperării care exista deja înainte de semnarea parteneriatului în martie 2026.

De la începutul războiului, în 2022, România nu numai că și-a reafirmat sprijinul pentru Ucraina, dar a devenit, de asemenea, un pivot important în cadrul structurilor europene și NATO în acest conflict. Baza aeriană Mihail Kogălniceanu este în prezent în curs de extindere și urmează să devină, până în 2030-2040, cea mai mare bază NATO din Europa, capabilă să găzduiască până la 10.000 de soldați. România găzduiește, de asemenea, un grup de luptă multinațional al NATO, Misiunea Aigle, sub comandă franceză, pentru a descuraja posibile agresiuni rusești. România reprezintă un actor strategic esențial în bazinul Mării Negre, cu un rol determinant în arhitectura securității maritime regionale – cu atât mai mult de când Rusia a anexat Crimeea și a preluat controlul asupra unor sectoare extinse de coastă. Din punct de vedere politic, România a adoptat față de Moscova o atitudine similară cu cea a Poloniei și a statelor baltice. De asemenea, din 2022, țara joacă un rol important în primirea refugiaților ucraineni.

Datorită relației sale speciale cu Republica Moldova – și având în vedere amenințările la care aceasta este expusă – România s-a apropiat și din punct de vedere economic de Ucraina. Cele trei țări dispun între timp de o cameră de comerț trilaterală și formează așa-numitul Triunghi de la Odesa, care are o importanță decisivă pentru integrarea economică a regiunii. Și în domeniul energetic, România joacă un rol central în conectarea rețelelor ucrainene și moldovene la UE. În același timp, cele trei țări au fost, în moduri diferite, ținte ale războiului hibrid al Kremlinului, atât în sectorul energetic, cât și în domeniul informațional.

România a jucat, de asemenea, un rol esențial în sprijinirea economică a Ucrainei, în special prin portul Constanța, care a funcționat ca un hub alternativ pentru mărfurile ucrainene – în primul rând pentru cereale. Între 2022 și 2025, Constanța a înlocuit temporar Odesa ca principal port de export pentru cerealele ucrainene, după ce coasta ucraineană a fost supusă unor bombardamente masive din partea Rusiei. Mărfuri precum oțelul, fonta, grâul, porumbul și uleiul de floarea-soarelui ajungeau la Constanța pe șosea, pe calea ferată sau pe Dunăre, de unde erau exportate pe mare. În 2023, prin Constanța au fost tranzitate peste 14 milioane de tone de cereale ucrainene. Situația s-a schimbat însă în 2025, când Ucraina a recâștigat controlul asupra unor rute maritime în jurul Odessei – exporturile ucrainene prin Constanța înregistrând doar 226.000 de tone. România joacă, totodată, un rol logistic important în sprijinul european acordat Ucrainei. Bucureștiul a furnizat un sistem de apărare aeriană Patriot cu rază lungă de acțiune și găzduiește, în același timp, facilități esențiale pentru întreținerea vehiculelor blindate, îngrijirea medicală a soldaților ucraine. ni și livrarea de combustibil. Deși România nu este parte la conflict, ea rămâne direct expusă războiului – dronele rusești au pătruns în repetate rânduri în spațiul său aerian, în apropierea frontierei cu UcrainaLa fel ca alte state europene care se confruntă cu această problemă, România a decis să nu doboare sistematic aceste obiecte zburătoare relativ inofensive, deoarece costurile apărării aeriene ar fi disproporționat de mari. Cu toate acestea, aceste incidente au determinat Bucureștiul să elaboreze o strategie mai clară în domeniul producției de drone, iar acest aspect a fost integrat între timp în parteneriatul cu Kievul. România participă activ la programul european SAFE („Security Action for Europe”), care pune la dispoziție fonduri de credit în valoare totală de 150 de miliarde de euro pentru achiziționarea comună de echipamente de apărare la nivel european.

În data de 12 martie, România și Ucraina au încheiat un parteneriat și mai strâns. În cadrul programului SAFE, România primește 200 de milioane de euro pentru finanțarea sistemelor sale de apărare , care includ și drone. România importă în prezent cea mai mare parte a dronelor sale, însă încearcă să reducă această dependență printr-o strategie pe termen lung: formarea tinerilor în domeniul tehnologiei și reparațiilor drone. Programele vizează în special liceele militare, fără a se limita însă la acestea. Mai mulți parlamentari români se implică activ în acest demers – printre ei, deputata USR Corina Atanasiu –, inițiind programe-pilot în anumite școli, pe modelul celor deja existente în Estonia, Finlanda și Ucraina.România și Ucraina au semnat, de asemenea, un acord de cooperare în domeniile securității cibernetice și serviciilor de informații pentru următorii zece ani și și-au reafirmat sprijinul politic și logistic. Această cooperare nu înseamna doar simplul sprijin românesc pentru Kiev, ci se referă și la utilizarea planificată a tehnologiilor de apărare ucrainene de către armata română. În plus, rețeaua energetică va fi extinsă în continuare, în special pentru a facilita transportul gazului natural lichefiat (GNL) prin conductele de gaz românești. În viitor, gazul românesc ar putea fi stocat în Ucraina, ceea ce ar fi de o importanță crucială pentru dezvoltarea așa-numitului „coridor vertical de gaze”. Acest coridor este considerat ruta principală pentru transportul de GNL american către Europa Centrală și de Est și se întinde din Grecia, de la Marea Egee , tranzitează  Bulgaria, România, Republica Moldova, Ungaria și Slovacia, ca să ajungă până în Ucraina.

La granița dintre cele două țări, aflată sub control strict în contextul războiului, urmează să fie dezvoltate legături de transport suplimentare și linii feroviare transfrontaliere, iar  controalele vamale vor fi parțial relaxate. În plus, ambele țări doresc să promoveze un plan de deminare în Marea Neagră, în timp ce, în cadrul planului adoptat de Triunghiul de la Odesa, s-a convenit consolidarea securitatății pe Dunăre.

În cele din urmă, Ucraina și România au decis să-și rezolve disputele privind minoritatea ucraineană din România și minoritatea română din Ucraina. Astfel, ambele țări se angajează să respecte mai mult drepturile culturale și politice ale minorităților lor. În Ucraina, denumirea „moldovean” a fost înlocuită oficial cu „român”, așa cum s-a întâmplat deja în Republica Moldova. Astfel se pune capăt unei distincții puternic politizate între cele două denumiri. Președintele Zelenski a semnat chiar un decret prin care data de 31 august a fost declarată Ziua oficială a limbii române în Ucraina, identic cu România și Republica Moldova. Această apropiere culturală și lingvistică ar trebui să contribuie la reducerea tensiunilor dintre cele două țări, adesea exploatate în trecut de dezinformarea rusă.

România se confruntă între timp, pe propriul teritoriu, cu consecințele invaziei ruse în Ucraina. Dronele rusești pătrund în în mod repetat în spațiul aerian românesc, în estul țării. În ciuda unei retorici naționaliste, care care nu-și asumă sprijinul pentru Ucraina, ajutorul românesc pentru Kiev nu a fost niciodată mai consistent ca astăzi. Această cooperare a devenit posibilă și datorită apropierii politice dintre Kiev, București și Chișinău – o dinamică ce ar putea include, în viitor, chiar și Budapesta. Ambele capitale știu însă că această evoluție rămâne fragilă și că parteneriatul lor bilateral continuă să fie vizat în mod deliberat de Moscova.

Despre autor: Martin de La Garanderie este specialist în afaceri europene și relații internaționale, absolvent al College of Europe in Natolin, Polonia, al Facultății de Științe Politice din Münster, Germania, și al Sciences Po Lille, Franța. A lucrat la Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) din Bruxelles și unor think tank-uri. În prezent, este stagiar la Fundatia Friedrich Naumann pentru Libertate România și Republica Moldova.